miercuri, 6 martie 2013
Mi-este dor de mirosul de bine, de mirosul iubirii, de un rasarit cu o cafea aburinda.
Stii, ma intreb daca iti e bine, daca mai ma visezi acolo unde esti...
Mi-este dor....
alta amintire
Bună dimineaţa puiuţa
Pentru început, vreau să-mi mulţumesc. Îţi mulţumesc şi mă plec cu respect în faţa ta, pentru că eşti. Încă eşti..
Sper
că ai avut somnul lin şi odihnitor; te simţeam de aici cât erai de
epuizată. Şi fizic şi psihic şi emoţional. Dar dacă ai dormit poate
te-ai refăcut...poate. Ai visat ceva? Eu mă tot gândesc la drumul
acelei lacrimi care ai vrea să fii tu.
Ai
citit mesajul? De pe firul ierbii, unde ai ajuns? Pe vreo potecă de
munte? Îţi place muntele; de ce nu te duci acolo?E frumos, eu am fost
deja...îţi voi povesti. Altundeva...acum trebuie să îţi scriu despre prieteni falşi. Ştii...este greu...mereu îmi dai teme dificile.
Îmi
e greu să vorbesc despre prieteni falşi...nu ştiu ce înţelegi tu prin
termenul ăsta. Nu ştiu dacă, înşelîndu-ţi încrederea, am intrat şi eu în
categoria lor. Nu ştiu dacă aceia se pot numi prieteni. Poate doar
profitori...se dau pe lângă tine, ţi se bagă pe sub piele până îşi ating
scopul, apoi te părăsesc.
...sau poate ipocriţi? Oameni care stau lângă tine atunci când îţi este bine, dar te părăsesc la nevoie?
...sau poate meschini? Persoane preocupate de interesele lor mărunte, pt îndeplinirea cărora ai şi tu o fărâmă de rol?
Nu ştiu...sunt atâtea şi atâtea nume care se pot găsi! Prieteni falşi...mamă...ăştia-s d-ăia contrafăcuţi la chinezi
Ţie
îţi place să îi ai în jurul tău? Să îi ştii că te sapă pe la spate,
când nu eşti atentă? Ţi-ai complica o viaţă şi aşa complicată.
Indiferent a cui,
viaţa întotdeauna este complicată...
Sunt
curios...dacă tu eşti înconjurată de prieteni falşi, cum te-ai purta cu
ei? Aşa cu m ai chef, dacă ar fi să mă iau după noua ta postare. O
atitudine pe care o aprob din tot sufletul...dacă tu nu lupţi pt
propriile dorinţe şi nevoi, nimeni nu o va face. Şi chiar de-ar încerca,
nevoia ar deveni o poruncă, care niciodată nu este privită cu ochi
buni. Duce doar la răzvrătire şi la ceartă.
Şi
mi-e teamă că în dorinţa mea de a te ajuta să cauţi raza de lumină din
propriul suflet, exact spre asta am tins...Ţi-am contrazis fiecare
trăire negativă m-am luptat să elimini întunericul din tine pentru a
putea vedea mai clar pe ce drum trebuie să apuci.
M-am
luptat pentru a uita de propriul întuneric. Nu ţi-am
spus de el, este o slăbicine. Eu ştiu că mi le pot dovedi, dar tu nu mă
cunoşti, nu ai de unde să ştii asta. Deci, pentru a-ţi putea arăta
capacitatea mea de a rezista şi răbdarea în faţa suferinţei, a trebuit
să ascund.
Nu mă
scuz spunîndu-ţi toate astea. Îţi descriu doar o realitate pe care cred
că aş repeta-o, dacă aş avea ocazia. Ştiu...s-a prăbuşit o întreagă
lume când ai aflat...dar numai aşa m-ai putut cunoaşte fără idei
preconcepute. Nesiguranţa, teama, sensibilitatea, misterul,
infantilitatea...nu sunt slăbiciuni. Oricine are aşa ceva, însă oamenii
puternici şi le depăşesc.
Asta
aştept eu de la tine. Ştiu că eşti puternică. Cu perspectiva unui
viitor plin de iubire sau frigid, cu un zbor de aripi negre sau unul
fără o aripă, cu vise sau fără, mă aştept de la tine să merg
mai departe. Viaţa e o lungă mizerie, iar uneori mai faci şi câte-o
infecţie de la atâta murdărie. Dar niciodată nu ştii ce ai în faţă, de
unde poate apărea o insulă de lumină.
Spuneai
că eşti pierdută şi fără direcţie...până să ne întâlnim şi eu eram la
fel. Nu-mi găseam sensul existenţei. Fără job, fără colegi care să mă
mănânce de cur şi să mă enerveze...viaţa mea curge în majoritatea
timpului acasă, la calculator sau prin împrejurimi. Apoi. într-o zi ai
venit tu şi totul s-a schimbat.
Spui
că nu vrei să te schimbi...foarte bine, nu o face, dacă eşti fericită
aşa; nu eşti obligată. Nimeni nu îţi cunoaşte sufletul...Nu vreau să te
schimb. Vreau doar să îţi arăt că ai şi alte căi. Nu eşti tu cea mai
cea, iar toată planeta geme de frumuseţuri. Nu eşti
numai tu bobul de neghină dintr-o oca de grâu. Dar dacă tu vrei să
crezi aşa...fiecare e stăpân pe propriul fond de valori. Nu ţi le pot
impune pe ale mele.
Dar acum trebuie să dormi. Apoi să te trezeşti.
Vorbim prin sms - mai rar, că ai treabă multă.
Somn uşor.
Când te vei trezi, ştii că voi fi lângă tine...şi poate te voi săruta. Sau poate voi vrea doar să îţi fac poftă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)